March 20, 2019, 17:05:48

Author Topic: Ce s-a intamplat in 1 Ianuarie  (Read 737 times)

0 Members and 1 Guest are viewing this topic.

Offline StO

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 4666
  • Karma: +2010/-0
    • http://electronicaupit-t223.ro
Ce s-a intamplat in 1 Ianuarie
« on: January 01, 2012, 12:06:52 »
 










































 





































Click pe imagine, pentru
Tur virtual 360 de grade in laboratorul TV, SV, Procesari digitale imagini, SME (T223) - Universitatea din Pitesti







1 Ianuarie, istoricul zilei



<object width="425" height="350" classid="clsid:d27cdb6e-ae6d-11cf-96b8-444553540000" codebase="http://fpdownload.macromedia.com/pub/ shockwave/cabs/flash/swflash.cab#version=8,0,0,0"> <param name="movie" value="http://www.electronicaupit-t223.ro/resursa/Diverse/imag/Ce_s-a_intamplat/Orange_clock.swf" /> <embed src="http://www.electronicaupit-t223.ro/resursa/Diverse/imag/Ce_s-a_intamplat/Orange_clock.swf" width="425" height="350" type="application/x-shockwave-flash" pluginspage= "http://www.macromedia.com/go/getflashplayer" /> </object>


 

Pitesti
 

































 




















 



 









Anul Nou










1 ianuarie este Ziua mondială a păcii – proclamată de Vatican în anul 1982.


 
La începutul fiecărui an, cu prilejul acestei zile, Suveranul Pontif adresează un mesaj credincioşilor.



-753

Romulus a fondat orașul de la Roma



- 45 i.Hr.

Intră în vigoare calendarul iulian. Calendarul a fost reformat de astronomul grec Sosigene din Alexandria, din dispozitia lui Iulius Caesar.





1

Inceputul Erei Crestine



379

A decedat Sfantul Vasile cel Mare



404

Are loc la Roma ultima competiţie cunoscută de gladiatori.







630

Profetul Muhamed se indreapta, impreuna cu armata, spre Mecca pe care o cucereste fara varsare de sange



1432

A murit Alexandru cel Bun, domn al Moldovei. Alexandru cel Bun a fost domnitor al Moldovei între 29 iunie 1400 - 1 ianuarie 1432. Fiu al lui Roman I, Alexandru cel Bun a avut una dintre cele mai lungi domnii, caracterizată printr-o perioadă de linişte şi prosperitate. Alexandru este fiul lui Roman I Muşat, dintr-o a doua căsătorie cu Anastasia, din ramura Koriatovici, a dinastiei lituane a Gedyminilor, vară a regelui Poloniei, Vladislav Jagello. Din prima căsătorie a tatălui său, Alexandru mai avea trei fraţi, Ştefan I, Mihail şi Iuga. Este primul din neamul Bogdăneştilor, care poartă nume de botez de origine grecească, Alexandru. I s-a spus „cel Bun” mult după moarte, „Alexandru Vodă cel Bătrân şi Bun” apare în Letopiseţul lui Grigore Ureche, în primul sfert al secolului al XVII-lea. A fost asociat la domnie cu fratele său Bogdan, cel puţin în titlul actelor tatălui său din 1392-1393. Bogdan mai este menţionat în câteva acte, până la 28 iunie 1411[1]. Alexandru şi-a asociat la domnie fiul cel mare, din a doua căsătorie, Iliaş, între 2 august 1414 - 20 august 1431.Alexandru cel Bun a avut patru soţii: Margareta, Ana (Neacşa), Ringala - vară primară a lui Vladislav Jagello, şi Marena (Marina, Maria). Printre fii lui Alexandru, care i-au succedat la conducerea Moldovei, se numără Iliaş, Ştefan al II-lea, Petru al II-lea, Bogdan al II-lea – tatăl lui Ştefan cel Mare şi Petru Aron.Alexandru cel Bun s-a stins la începutul anului 1432 şi a fost înmormântat la mânăstirea Bistriţa. Pe plan intern a consolidat şi sistematizat structurile bisericeşti şi administrative ale ţării. A reuşit să pună capăt conflictului cu Patriarhia din Constantinopol, izbucnit ca urmare a refuzului scaunului ecumenic de a-l recunoaşte pe Iosif, o rudă a lui Petru Muşat, ca episcop. Patriarhia din Constantinopol a recunoscut în anul 1401 Mitropolia Moldovei, aflată la Suceava. O consacrare a statului legal al mitropoliei moldovene a fost aducerea de către Alexandru a moaştelor Sf. Ioan - un negustor din Trapezunt, martirizat de tătari la Cetatea Albă (Crimeea) - la Suceava. Organizarea vieţii bisericeşti a fost continuată prin înfiinţarea a două noi eparhii, Episcopia Romanului şi Episcopia Rădăuţilor.Conform tradiţiei istorice, păstrată în cronica lui Grigore Ureche, Alexandru este fondatorul mai multor dregătorii, printre care cea de logofăt, vornic, spătar, vistiernic, etc. De altfel, el a stabilit şi atribuţiile dregătorilor în condiţiile progresului social şi economic al ţării.Alexandru şi-a pus amprenta şi pe dezvoltarea economică a ţării. El a reglementat legăturile comerciale cu Polonia, acordând mari privilegii vamale negustorilor din Lvov, în 1408 şi cu Transilvania, deşi nu se cunoaşte decât indirect privilegiul domnului Moldovei în favoarea negustorilor din Braşov.Abil politician, Alexandru a reuşit să menţină un echilibru între Polonia şi Ungaria. Pe 12 martie 1402 încheie un tratat de vasalitate cu regele Poloniei, Vladislav Jagello, care va fi reînnoit în 1404, 1407 şi 1411. Prin acest tratat, Alexandru a căutat să se apere de pretenţiile lui Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, care vroia să reinstaureze suzeranitatea maghiară asupra Moldovei şi mai ales să controleze Chilia, punctul terminus al drumului central-european spre gurile Dunării.Pe 15 martie 1412, Vladislav Jagello şi Sigismund de Luxemburg semnează tratatul de la Lublau. Acesta prevedea ca în cazul neparticipării lui Alexandru la campania antiotomană luată în considerare, Moldova să fie împărţită între cei doi conducători, Poloniei revenindu-i Suceava şi Cetatea Albă, iar Ungariei, Romanul şi Chilia. Tratatul de la Lublau nu a fost pus niciodată în aplicare, pentru că Alexandru şi-a onorat obligaţiile asumate prin recunoaşterea suzeranităţii polone şi datorită faptului, că divergenţele polono-ungare s-au dovedit întotdeauna mai puternice decât interesele comune. În calitate de vasal, Alexandru a trimis corpuri de oaste la Grünwald în 1410, respectiv Marienburg în 1422, care au luptat alături de armata poloneză, împotriva cavalerilor teutoni.În 1420 are loc primul atac turcesc asupra Moldovei. Atacate pe mare, Chilia şi Cetatea Albă, sunt apărate cu forţe proprii de Alexandru.În ianuarie 1429, Alexandru este informat de marele cneaz al Lituaniei, despre prevederile tratatului de la Lublau. În consecinţă, Alexandru îi acordă sprijinul său, fratelui lui Vladislav Jagello, Swidrigaillo, care dorea să fondeze un mare stat lituanian. În acelaşi timp el s-a apropiat de Sigismund de Luxemburg, fiind dispus să renunţe temporar la Chilia.Adept al politicii blocului românesc, Alexandru intervine în Ţara Românească, unde îl ajută pe Radu al II-lea Prasnaglava în 1422, să ocupe tronul Ţării Româneşti în defavoarea lui Dan al II-lea, care era sprijinit de regele Ungariei; iar în iunie 1431, îl instalează ca domn pe boierul Alexandru Aldea.La sfârşitul domniei, Alexandru se întoarce împotriva Poloniei, organizând o campanie, care a dus oastea Moldovei până la Cameniţa, pe teritoriul actual al Ucrainei.













Surse:
 Emil Diaconescu, Dumitru Matei, „Alexandru cel Bun 1400-1432”, Editura Militară, Bucureşti, 1979
https://www.edusoft.ro/alexandru-cel-bun-domnitorul-pacii-…/
https://istoriiregasite.wordpress.com/…/…/alexandru-cel-bun/
 Constantiniu, Florin, „O istorie sinceră a poporului român”, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998
 Rezachevici, Constantin, „Enciclopedia domnilor români. Cronologia critică a domnilor din Ţara Românească şi Moldova: a. 1324 – 1881”, vol 1, Secolele XIV-XVI, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001
 Iorga, Nicolae, În jurul pomenirii lui Alexandru cel Bun, în „Analele Academiei Române”, M.s.i., s. III, t. XIII, 1932.



1449

S-a născut Lorenzo de Medici, supranumit “Lorenzo Magnificul”, conducător al Florenţei din 1469 şi patron al artelor si literaturii.



A facut din Florenta adevaratul centru al Renasterii italiene; (m. 9 aprilie 1492).




1502

Amerigo Vespucci debarcă în zona cunoscută astăzi ca Rio de Janeiro.











1558

 A murit cronicarul Macarie; a scris în limba slavonă, din porunca lui Petru Rareş (1527-1538, 1542-1546), o "Cronică" a istoriei Moldovei între anii 1504 şi 1551, în continuarea vechiului "Letopiseţ" alcătuit la curtea lui Ştefan cel Mare; a fost egumen al Mânăstirii Neamţ (1523-1531) şi episcop de Roman (din 1531 până la moarte, cu o întrerupere între 1550 şi 1551); a fondat Mănăstirea Râşca (1542). Macarie s-a născut la sfârșitul secolului al XV-lea. A fost călugărit probabil la Neamţ sub oblăduirea unui distins carturar – viitor mitropolit al Moldovei, Teoctist al II-lea (sau al III-lea în numărătoarea lui Iorga). Știa limba grecească în chip desăvârșit, traducând din greacă în slavonă “Sintagma lui Matei Vlastaris”. A copiat mai multe manuscrise.Performanțele sale în ale limbii slavone sunt mărturisite de cronici. A ajuns, probabil, prin anul 1523 egumen al Mănăstirii Neamț, unde a întreținut o atmosferă de lucru cărturăresc și a format discipoli. Apoi a devenit egumen al Mănăstirii Bistrița. A fost sfințit ca episcop de Roman, unde a ridicat Catedrala Episcopală din Roman existentă și azi – și Mănăstirea Râşca (unde este şi înmormântat, la aceasta din urmă și-a adus contribuție cu materiale și episcopul).La data de 2 martie 1548, domnitorul Iliaş a II-lea, fiul lui Petru Rareş, beneficiar în cronică al unor culori “închise”, îl dă jos din jilțul episcopal. Celălalt fiu al lui Rareș, Ştefan a VI-lea Rareş (1551-1552), îi va reda demnitatea ecleziastică în iunie 1551, PS Macarie păstorind ca episcop până la moarte. În anul 1556 Macarie a tradus în slavonește și a rânduit pe articole, după alfabetul său, colecția bizantină de legi intitulată „Sintagme sau Nomocanonul lui Matei Vlastareș”. Episcopul Macarie este cunoscut ca fiind autorul unei Cronici în limba slavonă, în două variante: prima expune faptele petrecute de la moartea lui Ştefan cel Mare (1504) până la 1541, iar a doua de la 1541 la 1551; figura centrală a Cronicii este Petru Rareş.Scopul declarat al lui Macarie era de „a duce mai departe șirul povestirii și a-l aduce la domniile vremurilor noastre, nu ca să ne fălim cu umflături retorice, ci ca să împlinim domneștile porunci ale strălucitului și pentru dușmanii săi înfricoșatului Petru voievod…” și pentru „a nu lăsa ca faptele întâmplate în Cronica lui Macarie este o cronică literară, în care folosește un stil retoric, cu figuri poetice și cu tendințe vădit moralizatoare și religioase, pentru a glorifica personalitatea lui Petru Rareș, ale cărui calități sunt exagerate. Cronica se termină cu anul 1541 odată cu revenirea pe tron pentru a doua oară a lui Petru Rareș.Istoricul Ioan Bogdan a descoperit și o altă versiune a Cronicii lui Macarie într-un codice miscelaneu din secolul al XVII-lea din Biblioteca Imperială din Petersburg. Cea de-a doua variantă cuprinde a doua domnie a lui Petru Rareș și se termină în anul 1551.Printre evenimentele povestite menționăm expediția lui Petru Rareș contra voievodului Ardealului, Ştefan Mailat și grija lui pentru biserică, precum și moartea lui.















Surse:
http://biserica.org/WhosWho/DTR/M/MacarieCronicarul.html
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Cronica_lui_Macarie
http://zch.ro/personalitatea-saptamanii-cronicarul-macarie/
https://www.scribd.com/doc/174971933/Macarie
http://opac.regesta-imperii.de/lang_en/anzeige.php



1600

Scoţia începe să folosească calendarul iulian.



1622

Cancelaria papala a hotarat sa considere inceputul anului din ziua de 1 ianuarie.



1647

A murit Petru Movila, mitropolit al Kievului, sprijinitor al tiparului si al scolii din Tarile Romane; (n.21.12.1596).





1700

Rusia începe să folosească calendarul iulian.



1739

Exploratorul francez Jean-Baptiste Charles Bouvet de Lozier descoperă Insula Bouvet, considerata una din cele mai izolate insule din lume.El și-a numit descoperirea “Capul Circoncision”.Cel mai apropiat punct de uscat este Țara Reginei Maud din Antarctica, aflată la peste 1.600 km spre sud.
Insula Bouvet ocupă o suprafață de 49 km2, din care 93% este acoperită de gheață; Linia de coastă, abruptă și înaltă, are o lungime de 29,6 km.Din 27.02.1930 insula devine oficial parte integranta a Norvegiei.



1748

A murit Johann Bernoulli, matematician elveţian; (n. 27.07.1667).





1782

A murit Johann Christian Bach, compozitor german







1788

Apare prima ediţie a The Times al Londrei, anterior publicată ca ”The Daily Universal Register”.






1793

A murit pictorul italian Francesco Guardi (n. 1712) Deşi astăzi este cel mai cunoscut membru al familiei Guardi, Francesco Guardi şi-a petrecut intreaga viaţă aproape necunoscut de contemporani. Nu a atras niciodată atenţia străinilor. Deşi picturile sale se vindeau destul de bine, avea să moară sărac. Guardi a lucrat sub indrumarea fratelui său, Antonio Guardi, in studioul acestuia. Cei doi realizau piese pentru altar, picturi cu scene de batalie si chiar fresce. Francesco Guardi a parasit studioul inainte de moartea fratelui sau din 1760. Acesta si-a dezvoltat stilul in perioada 1770-1780, in timp ce lucra pentru Canaletto. Spre deosebire de acesta, Francesco picta realitatea inconjuratoare conturand accentuat liniile. Spre sfarsitul vietii, Guardi s-a concentrat asupra stilului "capricci" (fantasticului) pe care aristocratia venetiana o prefera.Sensibilitatea veneţianului pentru efectele de atmosferă, pentru irizările norilor şi apelor, paleta lui foarte personală, omogenă şi argintată, factura liberă, cu o tuşă extrem de vie, sugestivă şi chiar eliptică în figurarea personajelor au fost extrem de apreciate în perioada impresionistă, Guardi intrând în rândul precursorilor modernităţii artistice.Veneţia este, poate, oraşul cel mai des reprezentat în pictură. La Roma, a cărei iconografie apare încă din secolul al XVI-lea, interesul artiştilor se opreşte în principal asupra vestigiilor oraşului antic sau a edificiilor cele mai impresionante. Oraşului din lagună i se datorează însă dezvoltarea unui gen pictural, imaginat de cei mai mari pictori ai secolului al XVIII-lea, veduta, adică „vederea peisajului unui oraş".Arta vedutelor (în italiană "vedutismo", de la veduta = vedere, perspectivă) este un gen de pictură foarte detaliată, de cele mai multe ori în format mare, în care sunt reprezentate în perspectivă largă peisaje sau vederi panomarice citadine. Acest stil s-a dezvoltat în special în pictura veneţiană, atingând apogeul la mijlocul secolului al XVIII-lea.Înceţoşată sau luminoasă, Cetatea Dogilor a devenit un motiv frecvent în creaţia pictorilor secolului al XVIII-lea, generând un gen artistic, „veduta", ai cărui reprezentanţi au fost Canaletto, Bellotto, Guardi.





































Surse:
http://www.artnet.com/artists/francesco-guardi/
https://www.britannica.com/biography/Francesco-Guardi
https://www.artsy.net/artist/francesco-guardi
https://www.nationalgallery.org.uk/artists/francesco-guardi




1801

Este creat Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei



1801

Giuseppe Piazzi descoperă primul asteroid cunoscut, 1 Ceres.







1817

A murit Martin Heinrich Klaproth, chimist german, unul dintre fondatorii chimiei anorganice; (n.01.12.1743).





1834

Gheorghe Şincai fondează prima şcoală de fete din România.



1841

S-a născut generalul Alexandru Candiano-Popescu, conducătorul mişcării antidinastice din august 1870 (a proclamat aşa-numita "republică" de la Ploieşti); s-a remarcat în luptele de la Griviţa (august 1877) (m. 1901).Unele surse dau ca dată a naşterii 1 ianuarie iar altele 27 ianuarie...Invaţă într-un pension din Ploieşti, apoi la o şcoală militară din Bucureşti, de unde iese, în 1859, cu gradul de sublocotenent de artilerie. Protejat al lui Al. I. Cuza, conspiră totuşi şi participă la detronarea domnitorului. Demisionar din armată, se lansează în politică, mai întâi ca publicist. Scoate gazetele „Perseverenţa” şi „Democraţia”. Ia parte, în 1870, la acţiunea antidinastica vizând răsturnarea lui Carol I şi proclamarea „republicii” din Ploieşti, este arestat, judecat şi achitat. Îşi continuă studiile urmând dreptul în Italia, unde, la Neapole, ia şi doctoratul. Figurează, din 1876-1877, în corpul avocaţilor din judeţul Dolj, este ales deputat, dar, susţinând fervent independenţa deplină a României, se înrolează în 1877 în armată şi participă la luarea Griviţei. Prefect al Poliţiei în 1879, aghiotant regal din 1880 (timp de doisprezece ani), ajunge în 1894 general de brigadă. Candiano-Popescu, autor de versuri diletant, dar personaj cu oarece aplomb în viaţa publică, s-a văzut primit printre colaboratorii „Literatorului” lui Al. Macedonski, ba chiar a fost chemat să citească la Junimea. Două volume, Când n-aveam ce face şi Ţara, îi adună încercările. În placheta de tinereţe, autorul, influenţat de D. Bolintineanu şi V. Alecsandri, îşi plânge sentenţios şi retoric nefericirile, iubirea destrămată. Rarisim, clişeul este abandonat şi se ivesc versuri ceva mai energice, cu o anume inventivitate imagistică. În Ţara, unde tutelar este spiritul lui V. Alecsandri din Ostaşii noştri, Candiano-Popescu narează epigonic, banal, episoade ale Războiului pentru Independenţă, făcând declamator apologia bravurii şi a iubirii de ţară. O „istorie critică", Războiul neatârnărei(1913), relatând „asaltul şi luarea Griviţei", şi paginile autobiografice intitulate Amintiri din viaţa-mi, publicate postum în două volume (1944, 1999), au un interes mai mult documentar şi psihologic decât unul literar.












Surse:
 Bacalbaşa, C., Bucureştii de altădată, vol. I, (1871-1877), Editura Eminescu, Bucureşti, 1987
 Florian Gheorghe, Mihai Popescu, conf.univ. dr. Ion Rotaru, Prezenţe militare în ştiinţa şi cultura românească. Mic dicţionar, Editura Militară, Bucureşti, 1982
https://www.historia.ro/…/alexandru-candiano-popescu-un-per…
http://biografii.famouswhy.ro/alexandru_candiano-popescu/
https://crispedia.ro/alexandru-candiano-popescu/
http://opiniabuzau.ro/buzoianul-alexandru-candiano-popescu…/



1857

Alexandru Odobescu este numit la Secretariatul de stat, sef al biroului francez, avandu-l ca subordonat, printre altii, si pe Grigore Alexandrescu



1859

S-a nascut Michael Joseph Owens



Michael Joseph Owens a fost un inventator american care a făcut o mașină pentru a face sticle în mod automat.





1863

Abolirea sclaviei





Președintele Abraham Lincoln (președinte al saisprezecelea Statelor Unite) au semnat declarația de abolirea sclaviei.



1863

 S-a născut Pierre de Coubertin, filosof, istoric şi sociolog francez; fondatorul Jocurilor Olimpice moderne; preşedinte al Comitetului Olimpic Internaţional între anii 1896 şi 1925 (m. 1937)Baronul Pierre de Coubertin este cel care a avut ideea reintroducerii jocurilor olimpice în epoca noastră. La varsta de 29 de ani, prezenta la Sorbona propunerea sa prin organizarea unei competiţii internaţionale între cei mai buni sportivi „ai ţărilor civilizate“. Se crează în 1894, la Paris, Comitetul Olimpic International, Pierre de Coubertin fiind ales preşedinte. În cartea sa Les Assises philosophiques de l’Olympisme modernescrie : „Principala caracteristică a olimpismului antic, ca şi al celui modern, este de a fi o religie. Sculptând corpul ca o statuie prin exerciţii fizice, atletul antic acorda respect zeilor. Făcând acelaşi lucru, atletul modern îşi onorează patria, rasa, drapelul“. Primele jocuri olimpice au avut loc la Atena în 1896, ele succedându-se de atunci la fiecare patru ani. La Atena nu au fost şi intreceri feminine, deoarece Pierre de Coubertin era de părere că, deşi sportul nu strică femeilor, corpul lor nu este făcut pentru competiţii. Dar peste 4 ani, la Olimpiada de la Paris au luat parte şi sportive, cu toate că baronul şi-a exprimat dezacordul. În 1904, la Saint-Louis sunt admişi la jocuri şi atleţi din Africa şi Asia, chiar şi indieni americani, dar nu pentru promovarea principiilor egalitatii rasiale, ci pentru a-i ridiculiza pe cei din alte continente în comparaţie cu superioritatea rasei albe.



Cel mai important lucru nu este să câștigi, ci să ia parte.



Cine a auzit vreodată această faimoasă expresie a lui Pierre de Coubertin, revigorator mare al Jocurilor Olimpice. În 1894, el a propus in timpul unui &quot;Congres pentru restaurarea Jocurilor Olimpice, reluarea acestor competiții sportive din antichitate. Doi ani mai târziu, în 1896, Jocurile Olimpice moderne s-au desfășurat la Atena simbolic, în Pericle. Pierre de Coubertin a fost președinte al Comitetului Internațional Olimpic până în 1925.













Surse:
https://www.uipmworld.org/…/baron-pierre-de-coubertin-fra-2…
https://www.britannica.com/biogra…/Pierre-baron-de-Coubertin
https://www.historyonthenet.com/the-olympics-pierre-de-coub
https://www.findagrave.com/memorial/6632086
http://www.newworldencyclopedia.org/ent…/Pierre_de_Coubertin



1864

S-a nascut Alfred Stieglitz, parintele artei fotografice moderne; (d.13.07.1946).





1868

S-a nascut Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti, prozator roman, membru al Academiei Romane
 
1874

S-a nascut Albert Hoyt Taylor



Albert Hoyt Taylor este un fizician american, cunoscut sub numele de tatăl radarului marin.





1875

S-a infiinţat “Societatea Studenţilor în Medicină din Bucureşti”.



1879

S-a nascut William Fox, creator al companiei creator celebre de film FOX







1880

Ferdinand de Lesseps începe construcţia franceză a Canalului Panama.






1893

Japonia adopta Calendarul Gregorian



1894

A decedat Heinrich Hertz, fizician german

S-a întâmplat în 1 ianuarie1894: A murit fizicianul german Heinrich Hertz; a demonstrat experimental (în 1887) existenţa undelor electromagnetice (hertziene), prevăzută de britanicul James Maxwell, punând, astfel, bazele tehnicii frecvenţelor înalte şi de telegrafie fără fir (n. 1857).













A studiat la universităţile din München şi Berlin. În 1883, a devenit docent privat pentru fizica teoretică la universitatea Christian-Albrecht din Kiel. Între 1885 şi 1889 a predat ca profesor de fizică la universitatea tehnică din Karlsruhe. Din 1889, a fost profesor de fizică la Rheinischen Friedrich-Wilhelms-Universität din Bonn. Hertz a murit la numai 37 de ani de granulmatoza lui Wegener. Hertz a descoperit în Karlsruhe cu ajutorul primului oscilator existenţa undelor electromagnetice. A dovedit că sunt la fel şi se deplasează cu aceiaşi viteză ca undele luminii. Rezulatatele lui au fost baza pentru dezvoltarea telegrafiei fără cablu şi a radioului. Unitatea frecvenţei este numită în onoarea sa, Hertz.









Surse:
http://www-groups.dcs.st-and.ac.uk/…/Bi…/Hertz_Heinrich.html
http://www.scritub.com/personal…/HEINRICH-HERTZ141141395.php
https://www.britannica.com/biography/Heinrich-Hertz
https://www.famousscientists.org/heinrich-hertz/



1896

Wilhelm Conrad Röntgen anunţă descoperirea razelor X.



Prima radiografie din lume a fost făcută de către Röntgen, care a surprins pe un cliseu fotografic oasele și inelul mâinii soției sale, savantul deducand că oasele sunt mult mai puțin permeabile pentru razele X,





189

S-a născut prof.dr. Ana Aslan, medic specialist în gerontologie.





S-a întâmplat în 1 ianuarie1897: S-a născut medicul Ana Aslan, unul dintre pionierii gerontologiei medicale mondiale; membru titular al Academiei Române din 1974 (m. 1988)Ana Aslan s-a născut la 1 ianuarie 1897, la Brăila, fiind cel mai mic dintre cei patru copii ai Sofiei şi ai lui Mărgărit Aslan, o familie de intelectuali. Urmează cursurile colegiului Romaşcanu din Brăila. La 13 ani îşi pierde tatăl. Familia Aslan părăseşte oraşul natal şi se mută la Bucureşti. În 1915, Ana absolvă şcoala Centrală din Bucureşti. La 16 ani, visează să ajungă pilot şi chiar zboară cu un mic aparat, tip Bristol - Coandă. În cele din urmă se decide să devină medic. Declară greva foamei pentru a înfrânge împotrivirea mamei şi se înscrie la Facultatea de Medicină. În timpul Primului Război Mondial, îngrijeşte soldaţii în spitalele militare din spatele frontului de la Iaşi. După întoarcerea la Bucureşti, în anul 1919, lucrează alături de marele neurolog Gheorghe Marinescu. Trei ani mai târziu, absolvă Facultatea de Medicină. Este numită preparator la clinica II din Bucureşti, condusă de profesorul Daniel Danielopolu, care o îndrumă şi în alcătuirea tezei de doctorat. Urmează o activitate didactică şi spitalicească la Filantropia, Institutul Clinico-Medical al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, Clinica Medicală din Timişoara, Spitalul CFR. Din 1949, devine şeful Secţiei de fiziologie a Institutului de Endocrinologie din Bucureşti. Este punctul de plecare al carierei ei de gerontolog. Experimentează procaina în afecţiunile reumatice, în cazul unui student ţintuit la pat din cauza unei crize de artroză. Continuă cercetările într-un azil de bătrâni şi evidenţiază importanţa procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă. Obţine rezultate remarcabile, care sunt comunicate Academiei Române. Numeroase personalităţi internaţionale au urmat tratament cu Gerovital: Tito, Charles de Gaulle, Hrusciov, J.F. Kennedy, Indira Gandhi, Imelda Marcos, Marlene Dietrich, Konrad Adenauer, Charlie Chaplin, Kirk Douglas, Salvador Dali. Ana Aslan a inventat, în colaborare cu farmacista Elena Polovrăgeanu, produsul geriatric Aslavital, brevetat şi introdus în producţie industrială în 1980.



















Surse:
https://ana-aslan.ro/biografie/
Marcu, George (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009
Rusu, Dorina, Membrii Academiei Române 1866-2003. Dicţionar, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003
https://www.cotidianul.ro/ana-aslan-tinerete-fara-batranete/
https://www.natgeo.ro/s…/sanatate/8410-qelixirulq-anei-aslan
http://www.bnr.ro/Portretul-unei-personalita%C8%9Bi-romane%



1897

In Romania, la Bucuresti, este lansata revista Foaia interesanta, avandu-l ca redactor sef pe George Cosbuc



1907

In Romania, la Bucuresti, apre sub conducerea lui Nicolae Iorga, revista Floarea Darurilor, prima revista de popularizare a literaturii straine



1914

La St. Petersburg, Florida, intră în funcţiune prima companie aeriană din lume, St. Petersburg Tampa Airboat Line.







1925

In Norvegia, capitala Christiania, isi schimba numele in Oslo



1927

Turcia adopta Calendarul Gregorian



1928

A murit Valeriu Branişte, publicist şi om politic; membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei (1918-1920); unul dintre fondatorii Universităţii româneşti din Cluj (1919). Valeriu Branişte (n. 10 ianuarie 1869, Cincu, judeţul Braşov - d. Lugoj, judeţul Timiş), publicist, om politic, membru de onoare al Academiei Române din 7 iunie 1919.S-a născut în Cincu Mare din judeţul Târnava Mare. Tatăl său, Moise Branişte (1834 - 1891) era cel mai cunoscut stenograf din Transilvania, deputat, judecător, prim-pretor. Tânărul Valeriu a urmat şcoala primară în satul natal, liceul la Braşov, apoi a absolvit gimnaziul la Sibiu şi a urmat facultatea de Filosofie de la Budapesta şi Viena. În perioada studenţiei a făcut parte din Societatea academică literară „Petru Maior”. Doctoratul în filosofie l-a obţinut în 1891 la Budapesta, cu o teză pe tema „Andrei Mureşanu”. În acelaşi an în este numit profesor la Gimnaziul Superior Ortodox Român din Braşov. A profesat doar doi ani, după care s-a dedicat activităţii politice şi gazetăreşti.După ce a devenit un nume cunoscut în publicistica şi cercurile politice româneşti, a fost chemat în Banat de Alexandru Mocioni şi un grup de intelectuali bănăţeni, să se ocupe de redactarea unui mare cotidian dedicat românilor bănăţeni, ziarul „Dreptatea” cu sediul la Timişoara. Se ocupă şi de ziarul „Römanische Jahrbücher”. Împreună cu Cornel Diaconovici, face din acest ziar o adevărată armă de luptă pentru drepturile românilor din Ungaria. Nu de puţine ori Valeriu Branişte sfidează codul penal maghiar pentru a susţine cauza naţională. Repercusiunile aveau să se întoarcă împotriva lui: a fost târât prin numeroase procese de presă şi în martie 1895 a fost condamnat pentru „agitaţii” în nu mai puţin de 24 de procese, la 2 ani de închisoare şi 1.300 florini amendă. Apărătorul său a fost Coriolan Brediceanu cu va lega o prietenie puternică. Va sta în închisoarea din Vaţ doar până în iunie 1896, pentru că va fi amnistiat, dar cu condiţia să nu se mai întoarcă la Timişoara. La chemarea unor prieteni, se reîntoarce la Braşov pentru a profesa la liceul din oraş. Dar reîntoarcere sa la Braşov va fi de scurtă durată.Împins de firea sa de gazetar şi din dorinţa de a propovădui cuvântul românesc acolo unde mai mare era nevoie, pleacă anul următor în Bucovina şi înfiinţează la Cernăuţi gazeta „Patria”, care va apare de trei ori pe săptămână până în 1900. Dar aici tactica sa se schimbă. El nu mai apare în gazetă nici ca director, nici editor sau redactor. În schimb el este cel care o conduce, o redactează propriu-zis, dar sub pseudonim, cu aceeaşi ambiţie gazetărească cu care activase în Banat. El duce o campanie intensă împotriva politicii guvernului de la Viena. Dar acest lucru se sfârşeşte cu închiderea Patriei şi expulzarea lui Branişte din Bucovina. Cu toate acestea el refuză să plece şi se ascunde la moşia lui Iancu Flondor până când va fi rechemat în Banat şi părăseşte, deghizat, Bucovina.În anul 1900 Valeriu Branişte se reîntoarce în Banat şi de data aceasta se stabileşte în adevărata capitală a românilor bănăţeni: Lugoj. Împreună cu intelectualii din oraş pune bazele ziarului naţional-politic „Drapelul”, care va apare de două ori pe săptămână, până în 1920. Din 1905, concomitent cu „Drapelul”, destinat intelectualilor români, scoate revista „Banatul”, adresată oamenilor simpli.Valeriu Branişte va redacta ziarul Drapelul fără întrerupere pentru 18 ani, până în 1918. În februarie al acestui an este din nou aruncat în închisoare, tot din cauza unui proces de presă, acuzat fiind de trădare şi de spinaj în favoarea României. Va sta în închisoarea din Seghedin timp de 7 luni, până aproape de destrămarea monarhiei austro-ungare.Ajuns aproape de idealul pe care l-a urmărit cu atâta tenacitate de-a lungul vieţii, Valeriu Branişte s-a ocupat intens de organizarea Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. În 1919 fost numit şef al Resortului (Ministerului) Culte şi Instrucţiuni Publice din cadrul Consiliului Dirigent al Transilvaniei. Din această postură el nu profită pentru a se revanşa faţă de minorităţi, ci dimpotrivă se ocupă de asigurarea învăţământului pentru acestea şi pune chiar bazele liceelor evreiesc, german şi maghiar din Timişoara.Înfiinţează mai multe şcoli româneşti secundare în diverse oraşe ardelene. Dar cel mai mare merit este înfiinţarea Universităţii româneşti de la Cluj.În tot acest timp de activitate politică, ziarul Drapelul apare sub direcţia lui Mihai Gaşpar. Dar din cauza cenzurii presei instituită de guvernul Averescu în 1920, ziarul se simte complet ofensat şi se autodesfiinţează în semn de protest.Odată dizolvat Consiliul Dirigent, Branişte se reîntoarce la Lugoj şi se dedică unui trai mai liniştit. Nu mai participă deloc la viaţa politică şi se preocupă mai mult de propria sănătate, fiind foarte bolnav de arteroscleroză. Moare în propria casă la 1 ianuarie 1928. Este înmormântat în cimitirul ortodox din Lugoj.A participat în mod activ la înfiinţarea unor instituţii culturale în Banat şi Transilvania şi la crearea unui fond de teatru român. A scris nenumărate articole de ziar, a constituit o arhivă de documente vechi despre istoria românilor bănăţeni, pe care nu a apucat să o publice. A ţinut peste 200 de conferinţe pe teme naţionale, din care multe au fost publicate în Drapelul. În 1919 a fost răsplătit de cel mai înalt for cultural cu titlu de membru de onoare al Academiei Române.

















Opera principală
 Pagini răsleţe, 1910, Lugoj
 Amintiri din închisoare. Însemnări contimporane şi autobiografice , postum, 1972 Bucureşti
 Oameni, fapte, întîmplări, postum, Cluj-Napoca, 1980
 De la Blaj la Alba Iulia, postum, 1980, 2003
 Corespondenţă, 4 volume, postum, 1985
Surse:
 Căliman, Valeria, Omagiu lui Valeriu Branişte, Comitetul pentru Cultură şi Artă al Judeţului Braşov, Braşov, 1968
 Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999
 Predescu, Lucian, Enciclopedia României. Cugetarea, Editura Saeculum, Bucureşti, 1999
 Peteanu, Aurel E., Din galeria marilor dispăruţi ai Banatului. Vol.4 Prof.dr. Valeriu Branisce: 1869-1928, Lugoj, 1938



1934

S-a născut actorul Gheorghe Dinică (m. 2009). Gheorghe Dinică s-a născut la 25 decembrie 1933, însă în actele oficiale figurează data de 1 ianuarie 1934.A început să joace în teatrele de amatori ale unor întreprinderi, care puneau în scenă Molière, Shakespeare, dar şi dramaturgie românească. Prima apariţie pe scenă a tânărului Dinică a fost cu o trupă de amatori de la Poştă, în piesa Titanic Vals, de Tudor Muşatescu, în rolul locotenentului Stămătescu. S-a înscris în cercul teatral al Casei de Cultură a Sindicatelor (C.C.S) din Bucureşti, iar, la 22 de ani, a fost distribuit în „Jocul de-a vacanţa”, de Mihail Sebastian, în rolul lui Bogoiu. A avut şansa să fie văzut de actriţa Dina Cocea, care se afla în public şi care l-a primit la cursuri de pregătire. Dinică a intrat, în 1957, la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică. A absolvit Institutul în 1961, iar doi ani mai târziu a fost distribuit în filmul Străinul, în regia lui Mihai Iacob. Cariera cinematografică a lui Gheorghe Dinică însumează aproape 100 de filme. Cel mai important premiu obţinut de actor a fost cel de la Karlovy Vary, în 1976, pentru Prin cenuşa imperiului. A obţinut mai multe premii si din partea ACIN, pentru interpretările din Explozia, Felix şi Otilia, Bariera, Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte, Ilustrate cu flori de câmp, Cuibul de viespi, Secretul lui Herodot şi UCIN - în 1992 (pentru Casa din vis), 1993 (Patul conjugal). Ultima sa mare provocare în teatru a fost rolul Mefisto, din spectacolul Faust. Regizorul Silviu Purcărete şi Constantin Chiriac, directorul Teatrului „Radu Stanca” din Sibiu, i-au distribuit, în 2006, pe Gheorghe Dinică şi pe Ştefan Iordache, în cele mai importante roluri, Mefisto şi respectiv Faust, din această superproducţie. Dar Dinică s-a retras, după 3-4 zile, de la repetiţie. În film, ultima sa apariţie importantă a fost cea din 2007 în Ticăloşii, în regia lui Şerban Marinescu. Gheorghe Dinică a jucat în ultimii doi ani de viaţă în serialele de televiziune Inimă de ţigan şi Regina. Actorul Gheorghe Dinică a încetat din viaţă la 10 noiembrie 2009, în jurul orei 13. Trupul neînsufleţit a fost adus pe 13 noiembrie 2009 în foaierul Teatrului Naţional din Bucureşti unde a fost petrecut cu aplauze timp de 15 minute de aproximativ 2000 de persoane venite să-şi ia rămas bun. A fost înmormântat în aceeaşi zi, în cimitirul Bellu, pe Aleea Gheorghe Dinică, denumită astfel în semn de omagiu. S-a alăturat astfel colegilor de breaslă Toma Caragiu, Amza Pellea, Colea Răutu, Ştefan Iordache, Nicu Constantin.







































Surse:
https://www.cinemagia.ro/actori/gheorghe-dinica-1318/
https://adevarul.ro/…/portret-invatat-gheorghe-d…/index.html
https://evz.ro/gheorghe-dinica-stefan-iordache.html
https://www.avantaje.ro/…/9-ani-fara-gheorghe-dinica-au-asc…



1958

Incepe sa functioneze Comunitatea Economica Europeana (Piata Comuna)



1972

A murit şansonetistul francez Maurice Chevalier (n. 1888).



















Născut în capitala pariziană, a devenit vedeta comediilor muzicale, apărând de la o vârstă fragedă în public, ca dansator şi cântăreţ. În 1901 şi-a făcut intrarea în show business, la frageda vârstă de 13 ani. Cânta pe gratis într-o cafenea când a fost văzut de un cunoscut membru al unui teatru care i-a sugerat să dea o probă pentru un musical iar Chevalier a obţinut primul său rolul. În 1909, a devenit partenerul de scena al celei mai mari vedete feminine din Franţa vremii respective, Mistinguett. Cei doi au început mai apoi o lungă relaţie amoroasă. În Primul Război Mondial, s-a înrolat în armată, fiind ulterior împuşcat în spate; a obţinut decoraţia Crucea Războiului şi a fost făcut prizonier de război. După război, a devenit cunoscut în Marea Britanie şi a început o carieră în film. De asemenea, a făcut prima încercare de a avea o carieră pe Broadway, însă a trebuit să renunţe la teatru vreme de câteva luni, din cauza unei căderi psihice. Până în 1929, şi-a revenit şi s-a mutat la Hollywood, unde a obţinut primul său rol într-un film american, Innocents of Paris. În 1930, Chevalier a fost nominalizat la premiile Oscar pentru cel mai bun actor, pentru două roluri, din filmele The Love Parade şi The Big Pond. S-a intors în ţara natală în anul 1935 şi şi-a petrecut cea mai mare parte din al Doilea Război Mondial izolat de lume, având totuşi scurte apariţii în public. După război, s-a afirmat că a colaborat cu regimul de la Vichy, însă aceste susţineri au fost combătute, iar Chevalier a fost achitat în mod oficial. În anii ’50 şi ’60, a câştigat în popularitate datorită apariţiilor în filmul muzical Gigi (1958), cu Leslie Caron şi Hermione Gingold, împreună cu care a interpretat cântecul I Remember It Well şi în câteva filme ale lui Walt Disney. Semnul distinctiv al marelui actor era o pălărie de paie (canotieră), pe care o purta întotdeauna pe scenă, alături de costum. Maurice Chevalier are o stea pe faimoasa Hollywood Walk of Fame. A murit la 1 ianuarie 1972 la vârsta de 83 de ani.
Surse:
https://www.cinemagia.ro/actori/maurice-chevalier-14034/
http://compmast.tripod.com/chevalie/mcbiography.html
https://www.imdb.com/name/nm0002001/
https://www.britannica.com/biography/Maurice-Chevalier



1983

A fost lansat Internet-ul



Vinton Cerf este considerat unul dintre părinții fondatori ai Internetului La data de 1 ianuarie 1983, 400 de computere conectate la ceea ce a fost apoi numit ARPANET au schimbat informatii folosind TCP / IP. Acesta este protocolul care a permis coexistența mai multor rețele. Unul dintre inventatorii protocolului, Vinton Cerf, consideră că acest lucru este momentul când Internetul a fost născut. Acest lucru nu este opinia tuturor. Unii au considerat, într-adevăr nașterea Internet-ului la 2 septembrie 1969, când două calculatoare conectate printr-un cablu de date comunica pentru prima dată.





1989

Protocolul de la Montreal privind protectia stratului de ozon intră în vigoare







1992

A murit Grace Hopper, pionier american în domeniul calculatoarelor; (n. 09.12.1906).





1994

Bill Gates se casatoreste cu Melinda French







1999

14 state Europene, adopta EURO, ca si moneda unica


 


2004

Irlanda devine primul stat care interzice fumatul in localuri



2007

 In Romania, orasul Sibiu, devine impreuna cu orasul Luxemburg, capitala europeana a culturii



2007

Romania si Bulgaria devin membre ale Uniunii Europene




Rezumat

S-a întâmplat în 1 ianuarie...
-Sfântul Vasile cel Mare
- "Ziua Aderării României la Uniunea Europeană", declarată prin Hotărârea de Guvern 1585/8.XI.2006, pentru a marca acest eveniment de interes naţional; România a devenit membră a Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007.
- 1432: A murit Alexandru cel Bun, domn al Moldovei (1400-1432); urcat pe tron cu ajutorul lui Mircea cel Bătrân, în timpul domniei sale a consolidat şi a dezvoltat organizarea instituţională a ţării, a sprijinit cultura şi comerţul cu statele din jur, a pus bazele unui sistem de apărare dezvoltat (în 1420 a respins primul atac turcesc împotriva Moldovei); potrivit "Cronicii" lui Grigore Ureche, Alexandru cel Bun ar fi creatorul dregătoriilor (logofăt, vornic, spătar, vistiernic ş.a.m.d.), întemeietorul Mitropoliei Sucevei şi al Episcopiilor de Roman şi de Rădăuţi (n. 1400)
- 1502: S-a născut Grigore al XIII-lea (Ugo Buoncompagni), papă între anii 1572 şi 1585; la 24.II.1582 va introduce, printr-o bulă papală, un nou calendar, care îi va purta numele şi care pune de acord anul ecleziastic cu anul astronomic; calendarul gregorian (sau de stil nou) va înlocui calendarul iulian (numit şi de stil vechi) şi va fi adoptat de ţările protestante în secolul al XVIII-lea, iar de România în anul 1919 (m. 1585). Unele surse dau ca dată a naşterii 7 ianuarie 1502
- 1558: A murit cronicarul Macarie; a scris în limba slavonă, din porunca lui Petru Rareş (1527-1538, 1542-1546), o "Cronică" a istoriei Moldovei între anii 1504 şi 1551, în continuarea vechiului "Letopiseţ" alcătuit la curtea lui Ştefan cel Mare; a fost egumen al Mânăstirii Neamţ (1523-1531) şi episcop de Roman (din 1531 până la moarte, cu o întrerupere între 1550 şi 1551); a fondat Mănăstirea Râşca (1542) (n. sfârşitul sec. al XV-lea )
- 1782: A murit compozitorul şi organistul german Johann Christian Bach, fiul lui Johann Sebastian Bach (n. 1735)
- 1788: A apărut, la Londra, primul număr al ziarului "The Times" (este, de fapt, noul nume sub care apare ziarul "The Daily Universal Register", fondat la 1.I.1785, de John Walter)
- 1793: A murit pictorul italian Francesco Guardi (n. 1712)
- 1838: George Bariţiu editează, la Braşov, publicaţia "Foaie literară" (supliment al revistei "Gazeta de Transilvania"), devenită - la 2 iulie acelaşi an - "Foaie pentru minte, inimă şi literatură"
- 1841: S-a născut generalul Alexandru Candiano-Popescu, conducătorul mişcării antidinastice din august 1870 (a proclamat aşa-numita "republică" de la Ploieşti); s-a remarcat în luptele de la Griviţa (august 1877) (m. 1901).
- 1847: S-a născut arheologul italian Rodolfo Amadeo Lanciani; importante descoperiri la Roma, Tivoli şi Ostia; lui i se datorează harta detaliată a Romei; membru de onoare străin al Academiei Române din 1920 (m. 1929)
- 1848, 1/13: A intrat în vigoare Convenţia dintre Moldova şi Muntenia privind desfiinţarea vămii (taxelor vamale) dintre cele două ţări (singura supusă vămuirii fiind sarea); s-a format, astfel, o singură piaţă, protejată de un singur cordon vamal
- 1861, 1/13.I - 4/16.I: Conferinţa naţională a fruntaşilor români din Transilvania, întrunită la Sibiu, adoptă două rezoluţii privind recunoaşterea românilor "ca naţiune politică şi independentă faţă cu celelalte naţiuni", precum şi folosirea în viaţa publică a limbii române ca limbă egal îndreptăţită, alături de limbile maghiară şi germană
- 1863: S-a născut Pierre de Coubertin, filosof, istoric şi sociolog francez; fondatorul Jocurilor Olimpice moderne; preşedinte al Comitetului Olimpic Internaţional între anii 1896 şi 1925 (m. 1937).
- 1866, 1/13: A intrat în vigoare Legea privind introducerea, în România, a sistemului metric
- 1868: S-a născut scriitorul Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti; membru titular al Academiei Române din 1918, vicepreşedinte al acestui for (1919-1922; 1923-1926) (m. 1946)
- 1868: S-a născut (la Veria, azi în Grecia) George Murnu, scriitor, traducător (îi revine meritul de a fi transpus în limba română epopeile homerice "Iliada" şi "Odiseea") şi istoric (preocupări pentru arheologie şi istorie veche); membru titular al Academiei Române din 1923 (m. 1957)
- 1868: Apare, la Braşov (1868-1880) şi apoi la Sibiu (1880-1945, cu unele întreruperi), revista "Transilvania", "foaia" Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA)
- 1873: Apare, la Blaj (lunar, până la 1/13.III.1880), revista "Economul", primul periodic economic al românilor din Transilvania; revista apărea cu suplimentul "Foaie scolastică", o publicaţie cu profil pedagogic adresată şcolilor româneşti
- 1873: Se deschide, la Bucureşti (până la 22 februarie/6 martie), prima expoziţie de pictură şi sculptură organizată de nou înfiinţata "Societate a amicilor bele-artelor"; Nicolae Grigorescu participă cu numeroase lucrări de mare ecou în epocă
- 1878, 1/13: Apare (bisăptămânal, până la 15/27.VI.1885), la Sibiu, ziarul politic, economic şi literar "Observatorul", sub conducerea lui George Bariţiu; ziarul milita pentru egalitatea politică şi culturală a românilor din monarhia austro-ungară cu celelalte naţiuni ale Imperiului
- 1883: S-a născut Antonin Ciolan, pedagog şi dirijor (m. 1970)
- 1894: A murit fizicianul german Heinrich Hertz.
- 1897: S-a născut medicul Ana Aslan, unul dintre pionierii gerontologiei medicale mondiale; membru titular al Academiei Române din 1974 (m. 1988).
- 1906: Apare, până în aprilie 1908, revista sămănătoristă „Viaţa literară”, condusă de George Coşbuc şi Ion Gorun.
- 1908, 1/14: Apare lunar (până în 1912), la Chişinău, revista "Luminătorul", din iniţiativa episcopului Vladimir; prin întreaga ei activitate, revista a contribuit la cultivarea limbii materne, la trezirea şi întărirea sentimentului naţional, precum şi la pregătirea clerului şi românilor basarabeni pentru marele eveniment al Unirii (din 1918)
- 1911, 1/14: S-a născut scriitorul rus Anatoli Rîbakov (m. 1998)
- 1913: S-a născut inginerul constructor Ştefan Bălan; a participat la proiectarea şi construcţia unor importante edificii din Bucureşti (Casa Presei Libere, Stadionul Naţional ş.a.); membru titular al Academiei Române din 1963 (m. 1991)
- 1919: S-a născut scriitorul american Jerome David Salinger; deşi a scris un singur roman ("De veghe în lanul de secară" - 1951) şi 35 de nuvele, Salinger este cunoscut astăzi drept cel mai citit autor american din perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, iar în istoria literaturii americane perioada 1948-1959 este cunoscută ca "era Salinger" (m. 2010)A început să scrie proză scurtă în timpul liceului, reuşind să publice câteva scrieri la începutul anilor 1940, înainte de a fi recrutat în al Doilea Război Mondial. În această perioadă a publicat şi două episoade din ceea ce avea să devină De veghe în lanul de secară: Sunt nebun şi Uşoară rebeliune în afara Madison-ului. A urmat Academia Militară Valley Forge din Pennsylvania, pe care se bazează descrierea şcolii Pencey Prep din romanul De veghe în lanul de secară. A întrerupt scrisul câţiva ani pe durata celui de al Doilea Război Mondial, unde a fost martorul unor acţiuni din cele mai feroce lupte. Acestea l-au marcat emoţional profund şi, mai târziu, a revenit asupra întâmplărilor de război în mai multe povestiri, cea mai remarcabilă fiind Pentru Esme – cu dragoste şi abjecţie, a cărei voce narativă aparţine unui soldat traumatizat.
- 1921: S-a născut inginerul electromecanic Toma Dordea; a elaborat modelul matematic ce are la bază linearizarea proceselor din maşinile electrice; membru titular al Academiei Române din 1994
- 1921: S-a născut sculptorul francez Cesar Baldaccini, autorul statuetei acordate anual de Academia Franceză de Film, în cadrul „Nopţii Cesar-urilor”.
- 1923: S-a născut Mihail Crama (pseudonimul lui Eugen Enăchescu Pasad), poet şi prozator (m. 1994)
- 1927: S-a născut Maurice Béjart, coregraf şi regizor francez (m. 2007)
- 1927: S-a născut compozitorul de muzică uşoară Radu Şerban..Radu Şerban a urmat Liceul Ioniţă Asan din Caracal, oraş situat în acel timp în vechiul judeţ Romanaţi. Si-a continuat studiile la Conservatorul de Muzicâ din Bucureşti. Compoziţiile sale se remarcă prin armonie şi orchestaraţie. Sentimentele compozitorului pot fi simţite şi prin titlulurile melodiilor compuse de acesta, Oraşul meu natal, Strada, A fost prietenul meu, Ilustrate cu flori de câmp, respectiv Prieten drag, melodie special compusă pentru interpreta Pompilia Stoian. Unul din compozitorii de frunte ai României postbelice, Radu Serban a decedat în anul 1984, la vârsta de numai 57 de ani. Casa de Cultură a municipiului Caracal îi poartă numele, iar începând cu anul 1990 festivalul muzical omonim aduce anual zeci de interpreţi şi compozitori pe scena celui de-al doilea oraş al judeţului Olt.
- 1928: A murit Valeriu Branişte, publicist şi om politic; membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei (1918-1920); unul dintre fondatorii Universităţii româneşti din Cluj (1919); membru de onoare al Academiei Române din 1919 (n. 1869)
- 1928: A murit Sabin Popp, pictor şi desenator (n. 1896)Deşi a murit cu o zi înainte să împlinească 32 de ani (2 ianuarie 1896-1 ianuarie 1928), Sabin Popp şi-a trăit scurta sa viaţă cu conştiinţa clară a misiunii sale creatoare, sub semnul sincerităţii şi al responsabilităţii depline. Studiile academice făcute sub îndrumarea unor profesori ca Fritz Storck, George Demetrescu-Mirea şi Dimitrie Paciurea sau cele din muzeele Italiei şi mai mult decât acestea portretele maeştrilor zugravi din seco¬lul al XVIII-lea l-au ajutat să-şi cristalizeze propria viziune. Sabin Popp a început prin a fi un mare desenator şi a sfârşit ca un apreciat pictor, abordând aproape toate genurile artistice. Atent la atmosfera ambiantă şi la vibraţia luminii în lucrările de început, el optează mai apoi pentru o lumină clară, egală, fără umbre, în toate lucrările, indiferent de tehnica folosită. Volumele solide şi suprafeţele luminoase, echilibrate, prinse în con-ture ferme ce delimitează zone de luminozitate diferită se constituie în compoziţii de o limpezime şi o coerenţă aproape clasică. Acordul cromatic este format din suprafeţe mari de culoare în interiorul cărora variaţiile tonale contribuie la reliefarea volumelor. Echilibrul interior ca şi nevoia sa structivă de sinceritate se traduc în concordanţa dintre desen şi culoare alcătuind o imagine curată, echilibrată şi sinceră. Portretul, autoportretul sau peisajul nu sunt altceva decât mijloace de conturare a propriului său portret spiritual aflat sub semnul iubirii şi al credinţei, singurele capabile să-l înalţe pe om deasupra efemerităţii sale. Sentimentul înălţării spirituale devine o constantă mai ales în peisajele citadine din Braşov şi Bucureşti, între care se situează şi lucrarea Hambare Ia Braşov, 1926. Puritatea sufletului său este tradusă în acea „lumină lină" care nu ascunde nimic şi unifică totul într-o bucurie şi o sinceritate deplină. Culorile curate alcătuite în ansamblu din acorduri reţinute, aplicate pe suprafeţe mari contribuie la acea atmosferă tainică de cugetare. Astfel s-a închegat o operă marcantă care şi-a dobândit un loc de cinste în patrimoniul picturii româneşti din epoca interbelică.
- 1928: S-a născut poetul şi traducătorul Teodor Pîcă (m. 1978)
- 1929: S-a născut Nicolae Linca, pugilist laureat cu aur la Jocurile Olimpice de la Melbourne din 1956 (m. 2008)
- 1933: S-a născut Lidia Ciolac, grafician şi plastician (m. 01.11.2012)Născută la 1 ianuarie 1933, în Timişoara, Lidia Ciolac a absolvit Şcoala medie tehnică de arte plastice din Timişoara (1948-1952) şi Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti (1952-1958), fiind specialist în grafică de şevalet şi în ilustraţie de carte.Între 1960-1974 a fost cadru universitar la Institutul Pedagogic din Timişoara, apoi, între 1978-1986 – profesor la Liceul “Ion Vidu”. A debutat, ca plastician, în 1958, la Anuala de grafică din Bucureşti şi la expoziţia internaţională a absolvenţilor institutelor de artă (Bucureşti şi Leipzig). Din 1959 este membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România, iar din 1990, membră în “Asociation France-Roumanie Art”. A realizat peste 20 de expoziţii personale în ţară şi şase în străinătate (Elveţia, Germania, Italia). A participat cu lucrări în expoziţii de grup din Austria, Iugoslavia, SUA, Polonia, Japonia, Spania, Finlanda, Mozambic, Suedia, Guineea, Ungaria, Egipt, Tanzania etc.Premii: Premiul pentru grafică – 1959, Premiul I pentru gravură – 1977 (Cluj), Diploma de Onoare „La Chammalieres” – 1991, Premiul Uniunii Artiştilor Plastici pentru grafică – 1997 etc
- 1934: S-a născut actorul Gheorghe Dinică (m. 2009).
- 1936: S-a născut Ioana Şetran, artist decorator
- 1938: S-a născut Corneliu Dan Georgescu, compozitor şi folclorist; stabilit în Germania din 1986
- 1939 - S-a născut Vasile Chinschi, pictor, preşedinte al Secţiei de Pictură a Uniunii Artiştilor Plastici (d.28.12.2004) Dupa ce in anul 1967 absolva Institutul de Arta "Nicolae Grigorescu", clasa profesor Alexandru Ciucurencu, prezenta lui se face de la an la an tot mai pregnant simtita in galerii, expozitii, saloane de pictura din tara si din strainatate. Lucrarile lui impodobesc colectii particulare din tari de pe toate continentele. Expozitiile personale din anii 1976, 1982 si 2004, veritabile evenimente culturale, sunt tot atatea confirmari ale ascensiunii lui spre perfectiune.
- 1942: S-a născut actorul Ovidiu Iuliu Moldovan (m. 2008)
- 1946: S-a născut graficianul Teodor Hrib.Teodor Hrib a debutat ca grafician la sfarsitul anilor '70, stationand in limitele acestui domeniu mai mult de un deceniu. După '89, creaţia sa - a cărei valoare va fi recompensată cu diverse distincţii şi premii - avea să trăiască o adevărată metamorfoza. O schimbare ce implica lărgirea registrului expresiv şi regândirea ariei tematice. Astfel, substratul oniric, suprarealist al lucrărilor din prima perioadă (Obsesie, litografie, 1981), face loc unor teme de angajament (în afara politicului) alimentate de realitatea şocantă a anilor ce au urmat Revoluţei. Exponent al unei arte antropomorfe, artistul conferă actualităţii abrutizante, marcate de violenţă, o dimensiune mitică.
- 1948: Se înfiinţează Institutul de Matematică din Bucureşti; primul director, Dimitrie Pompeiu (desfiinţat în 1975, prin decret prezidenţial, din motive arbitrare, Institutul va fi reînfiinţat în 1990)
- 1948: S-a născut artistul plastic Laurenţiu Anghelache
- 1948: S-a născut violoncelistul Alexandru Moroşanu; solist al Orchestrei Naţionale Radio
- 1953: S-a născut Pavel Şuşară, critic şi istoric de artă, poet
- 1954: S-a născut Mircea Mihăieş, eseist şi critic literar.După absolvirea liceului în Arad, a urmat Facultatea de Filologie a Universităţii din Timişoara, secţia engleză-franceză. Este profesor universitar la Catedra de limba şi literatura engleză a Universităţii din Timişoara, unde predă cursuri de literatură engleză şi americană. Este doctor în litere al Universităţii din Bucureşti. Este redactor-şef al revistei „Orizont” şi editorialist politic la România literară şi la „Evenimentul zilei”. Debutează în revista „Orizont” în 1979, iar în volum în anul 1989. Din 1981, corector, tehnoredactor şi ulterior redactor la aceeaşi revistă, iar în 1990 devine redactor-şef. În anul 1991, a lucrat timp de mai multe luni în redacţia revistei „The New Republic”. Din 1993 deţine rubrica săptămânală Contrafort în revista „România literară”. A obţinut Burse de studiu la Woodrow Wilson Center, National Forum Foundation, Washington, D.C., New York University etc. Din 2005 este vicepreşedinte al Institutului Cultural Român.
- 1954: S-a născut cantautorul Gheorghe Gheorghiu.
- 1958: A intrat în vigoare Tratatul de la Roma privind crearea Comunităţii Economice Europene - CEE (Piaţa Comună), semnat la 25.III.1957 (CEE devine Uniunea Europeană - UE prin intrarea în vigoare, la 1.XI.1993, a Tratatului de la Maastricht/Olanda)
- 1967: România devine membră a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială (ONUDI)
- 1972: A murit şansonetistul francez Maurice Chevalier (n. 1888) i.
- 1977: Ia fiinţă, în Cehoslovacia, mişcarea contestatară "Carta 77", iniţiată de un grup de intelectuali care militau pentru drepturi cetăţeneşti; în octombrie 1979 mai mulţi membri ai mişcării, printre care şi scriitorul Václav Havel (preşedinte al R. Cehe şi Slovace între 1989 şi 1992, apoi, după separarea celor două ţări, preşedinte al Cehiei în perioada 1993-2003), au fost condamnaţi la mai mulţi ani de închisoare (la 3.XI.1992 grupul "Carta 77" şi-a încetat activitatea, considerându-se că "şi-a îndeplinit rolul istoric")
- 1995, 1/2: A murit scriitorul Victor Emil Galan (n. 1921)
- 1995: A murit Harry Negrin, scriitor şi muzicolog (n. 1914)
- 1998: A intrat în vigoare Acordul mondial de liberalizare a serviciilor de telecomunicaţii, semnat, la 15.II.1997, de membrii Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC)
- 2002: De la această dată, numită şi "Ziua E", euro a devenit moneda oficială în cele 12 state membre ale Uniunii Economice şi Monetare (începând cu 30 martie 2002, euro are putere circulatorie unică în acele state); în prezent Euro (ISO EUR, cu simbolul €) este moneda oficială a 17 din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene
- 2003: A murit publicistul Dumitru Tinu, directorul ziarului "Adevărul" şi preşedinte al Clubului Român de Presă (n. 1940) Dumitru Tinu a debutat în jurnalism în cadrul ziarului „Scînteia”, în anul 1962, după finalizarea cursurilor la Institutul de Limbi Străine din Bucureşti, unde a absolvit secţia de filologie rusă şi română. Format ca specialist în probleme de politică externă, Dumitru Tinu a avut o bogată activitate jurnalistică. A acoperit evenimentele din Germania Occidentală, în 1967, când România a fost prima ţară din blocul comunist care a stabilit relaţiile diplomatice cu Republica Federală Germania. A fost corespondent special în timpul Primăverii de la Praga (1968) şi Solidarităţii din Polonia. A acoperit în întregime procesul de pregătire a Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, începând cu reuniunea de la Helsinki (1972-1973), etapa de la Geneva (1975), Helsinki (1975) şi Viena (1989). Dumitru Tinu a urmat cursurile Centrului de formare şi perfecţionare a jurnaliştilor din Paris. A fost unul din fondatorii ziarului „Adevărul”, iar din ianuarie 1991 a fost redactor-şef, apoi director al cotidianului până la moartea sa, în ianuarie 2003. Clubul Român de Presă acordă anual, începând cu 2003, premiul ,,Dumitru Tinu” unei societăţi de presă române, pentru rezultate deosebite.
- 2005: A murit Shirley Chisholm, politician american, prima femeie de culoare aleasă în Congresul SUA (1968) (n. 1924)
- 2007: Bulgaria a devenit stat membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. La 13 aprilie 2005 Parlamentul European a aprobat admiterea Bulgariei şi României în UE. Tratatul de aderare a fost semnat la 25 aprilie 2005 şi a fost ratificat ulterior Parlamentele tuturor ţărilor membre ale UE
- 2010: A murit cântăreaţa americano-mexicană Lhasa de Sela (n. 1972)
- 2011: A murit compozitorul şi dirijorul Marin Constantin; a pus bazele (1963) Corului Naţional de Cameră Madrigal (formaţia profesionistă a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti pentru care a fost fondator, dirijor - până în 1999 - şi director pe viaţă); specialist renumit în muzica renascentistă, cântul gregorian şi baroc, precum şi muzica tradiţională românească (n. 1925)
- 2012: A murit Bob Anderson (pe numele său întreg Robert James Gilbert Anderson), scrimer, coregraf, actor şi cascador britanic; cunoscut pentru coregrafiile sale de luptă cu sabia din seriile Star Wars şi Lord of The Rings (n. 1922)
- 2012: A murit omul politic macedonean Kiro Gligorov; a devenit preşedinte în ianuarie 1991, când Macedonia era încă membră a federaţiei iugoslave; după proclamarea independenţei (septembrie 1991), a fost primul preşedinte ales democratic al FYROM (Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei), aflându-se timp de două mandate la conducerea republicii (n. 1917)


   CALENDAR CRESTIN ORTODOX

Sfantul Vasile cel Mare (Anul Nou); Imprejur cea dupa trup a Domnului



Taierea Imprejur cea dupa trup a Domnului nostru Iisus Hristos

Taierea imprejur cea dupa trup a Domnului nostru Iisus Hristos se praznuieste pana astazi pentru a arata ca Domnul intru toate a luat trup asemenea noua si S-a supus randuielilor Legii si ca nimic nu a stricat din cele vechi, ci doar a implinit toate. Mantuitorul Hristos a primit aceasta pentru a implini si desavarsi randuiala Legii Vechi, astfel incat sa sa puna in loc taierea imprejur cea dupa Duh, a inimii.

Ca sa astupe gurile ereticilor, care indraznesc a zice ca Domnul n-a luat trup, ci ca S-a nascut ca o nalucire, El a indeplinit si aceasta randuiala la Templu. Caci, de n-ar fi luat trup, cum S-ar fi taiat imprejur? Ba mai mult, El a inchis si gurile iudeilor celor rau credinciosi, care il acuzau ca strica Legea.

Astfel, dupa opt zile de la Nasterea Lui din Fecioara Maria, a binevoit sa fie adus in locul unde, dupa obicei, iudeii se taiau imprejur. Asa a fost taiat imprejur si I s-a dat numele Iisus, precum Arhanghelul Gavriil a vestit Fecioarei Maria la Buna Vestire.

Sfantul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei















Sfantul Vasile cel Mare a trait pe vremea imparatului Valens, cand Biserica era tare prigonita de necredinta lui Arie. Sfantul ierarh Vasile a aparat cu toata puterea dreapta credinta si a indraznit sa mustre chiar in fata pe imparatul Valens, cazut si el in erezia lui Arie.

Tatal lui Vasile era din Pont si se numea tot Vasile, iar mama sa era din Capadocia si se numea Emilia. Sfantul Vasile a intrecut in stiinta pe cei din timpul sau si pe cei din vechime, caci invatase toata filozofia si toate stiintele din vremea aceea. Apoi, a fost sfintit arhiereu al Arhiepiscopiei din Cezareea Capadociei.

Sfantul Vasile a fost “un om foarte inalt la stat si drept ca o faclie, uscativ si slabit de ajunare si de veghere, oaches la fata, dar obrazul ingalbenit, nasul lunguiet, sprancenele cercuite si plecate, asemenea omului ganditor, fruntea incretita, umerii obrajilor iesiti, tamplele adancite, cam plesuv la par, cu barba destul de lunga, carunta pe jumatate”.



Sfantul Vasile a dus lupte grele pentru credinta ortodoxa. Prin cuvantarile sale, sfantul a lovit in credintele ereticilor, apoi a dat invataturi si indemnuri pentru buna intocmire a vietii de zi cu zi, a luminat tainele cele adanci ale fapturii, a pastorit turma lui Hristos, invatand pe toti si ajutand pe saraci, pe bolnavi si pe batrani, in asezamantul sau vestit, numit Vasiliada.

Sfantul Vasile cel Mare a trecut catre Domnul in anul 379, cand nu implinise inca 50 de ani.

Tot in aceasta zi, Biserica face pomenirea:

Sfantului Vasile din Ancira

Sfantului Mucenic Teodot

Sfantului Grigorie, tatal Sfantului Grigorie Teologul

Maine, 2 ianuarie 2010, praznuim pe Sfantul Ierarh Silvestru al Romei si pe Sfantul Serafim de la Sarov.




Bibliografie (surse):

Crestin Ortodox.ro
e.maramures.ro
Istoria md.TiStiai.ro
Wikipedia
http://www.youtube.com
https://www.facebook.com/nicolae.uszkai







« Last Edit: January 02, 2019, 20:24:01 by StO »